Soarele Românismului autentic părea, acum 4 ani, că a apus în totalitate, momentele pline de strălucire ale neamului nostru fiindu-ne eclipsate nu numai de istoria zbuciumată prin care am fost forțați să răzbim, ci și de însuși ideea că am putea să fim altfel – mai buni.
Deznădăjduiți, depresivi, disperați. Aproape pierduți în totalitate în analele istoriei contemporane, gata să fim striviți de niste politicieni care si-au dorit, mai mult decât orice, să ne vadă descumpăniți. Așa eram, poate, cu toții în momentele de dinaintea anului 2020. Erau gata să ne strivească și ultimul dram de naționalism autentic, dar au eșuat.
4 ani de când suntem cu adevărat împreună, parte a unui proiect politic pe care sistemul nu și l-a dorit nicidecum. Alături de părinții, frații, prietenii și familiile noastre. Gata să umplem golul lăsat în inimile noastre de către toate cele întâmplate în ultimii 30 de ani. Gata să luptăm pentru o țară pe care ei au abandonat-o de mult.
Au încercat să ne facă să ne uităm strămoșii, să ne alungăm religia, să ne îngropăm idealurile, totul pentru „o lume mai bună”, în care a tinde spre sus este privit de jos. S-au străduit să ne împotmolească în mocirla modernității, forțând-ne să ne vindem și ultimul argint pentru o lume mai materială, mai superficială.
Ne-au spus că iubirea de țară este un lucru diabolic, parșiv, de care trebuie să ne fie teamă. Aproape au reușit să ne convingă că binecuvântarea primită din cer de strămoșii noștri trebuie să fie uitată complet, distrusă sub bocancii cotropitorilor și a trădătorilor de neam. Dar formidabila noastră credință, care ne-a ținut împreună sute de ani, nu a putut fi zdrobită de o lume care parcă nu mai are timp să creadă.
4 ani de când suntem cu adevărat împreună, de când le-am arătat că lașitatea lor generalizată nu reprezintă un deziderat național. Puși în contratimp cu istoria, botezați într-o splendidă și supremă conștiința de neam a lui Dumnezeu, uniți în simțiri pentru a recăpăta ceea ce aproape pierdusem: speranța că viitorul nostru va fi unul mai bun.
Trezirea noastră se va face, fără dar și poate, prin curaj și muncă, printr-o revoluție interioară care va dărâma toate barierele impuse de către societatea decadentă în care trăim. În țărâna acestui neam trebuie să ne regăsim și împreună, numai împreună, trebuie să luptăm pentru restabilirea unei punți între lumea spirituală și noi, oamenii.
Nu avem cum să mai dăm înapoi. Și nici nu o vom face, indiferent de cât de mult ne vor atacă. Pentru că AUR îi reprezintă pe toți cei care nu mai îndrăznesc să ridice privirile din pământ, pe cei care nu mai îndrăznesc de a mai protesta. Pe toți românii care reprezintă sufletul și inima aceste țări. Buni din fire, plini de credință în Dumnezeu, dar fără speranța.
4 ani de când suntem cu adevărat împreună, regăsiți în față unui prag care poate părea de netrecut. Dar istoria ne-a arătat mult prea bine că nimic nu este imposibil. Acum începe adevărată lupta care ne va marca viitorul, acum ori niciodată.
Trăiască România Mare, trăiască românii de pretutindeni, trăiască viitorul de AUR al acestei țări!
