Elementul comun pentru cultura națională, Eminescu și mărturisitorii din temnițele comuniste este jertfa, a spus, joi seara, la Cluj- Napoca, Claudiu Târziu, în cadrul conferinței „Neînfrânții”, eveniment dedicat Zilei Culturii Naționale.
În cadrul conferinței, Claudiu Târziu a vorbit despre Adevăr, bine și frumos în cultura și istoria națională, precum și despre volumul „Neînfrânții. Reeducarea de la Aiud”, semnat de Ionuț Țene.
„Dacă nu-l trăim pe Eminescu, dacă doar îl pomenim, dacă doar îl invocăm ca argument din când în când, nu am făcut nimic. Înseamnă că l-am trădat pe Eminescu și ne-am trădat pe noi înșine.
Eminescu înseamnă ceea ce Țuțea (Petre Țuțea- n.red) a spus cândva esență de voievozi români, înseamnă miez incandescent al culturii naționale, înseamnă călăuză în destinul național.
Eminescu nu este un pretext, nu este un nume bun de folosit ca să te legitimezi și atât, nu este ceva ce acoperă cu mantia geniului lui un gol care se numește cultură. Noi trebuie să-i dăm consistență lui Eminescu actualizându-l pe Eminescu. Trebuie să-l trăim pe Eminescu”, a subliniat Claudiu Târziu, încă de la începutul conferinței.
„Neînfrânții- Reeducarea de la Aiud”
„Da, cei care slujesc adevarul, cei care fac binele și cei care se închină frumosului, recunoscându-l, până la ultimele consecințe, nu pot fi înfrânți niciodată.
Fratele Ionuț (Ionuț Țene- n.red) a înțeles lucrul acesta și a căutat substanta umană care a făcut posibilă victoria acestor oameni, care la vremea lor au fost considerați înfrânți e către un regim opresiv, dar pe care astăzi noi îi vedem ceea ce sunt cu adevărat: sfinți, martiri și eroi.
La Aiud, și nu doar la Aiud, s-a murit pentru Adevăr, adică pentru Dumnezeu, pentru bine, adică pentru dragostea dovedită pentru frumos, adică pentru tot ceea ce transformă viața noastră dintr-o călătorie bicisnică și plină e lipsuri, pe care uneori nici nu știm să o definim, într-o expediție îmbogățitoare sufletește”, a subliniat Claudiu Târziu.
Potrivit acestuia, ceea ce leagă cele trei elemente ale acestei seri- cultura tradițională cu victoria acestor mărturisitori și cu Eminescu- este ceva ce nouă nu ne mai stă la îndemână: jertfa. Eminescu este dovada că si in cultura se poate jertfi.
„Mărturisitorii din închisori au dovedit prin preț de sânge că ei adevărat mărturisesc, că este imposibil să probezi binele altfel decât prin jertfă și că nimic nu poate să fie mai frumos decât o viață încununată de victorie, chiar cu prețul jertfei de sine.
Toți cei care au îndurat închisorile comuniste, toți scriitorii și creatorii care și-au jertfit viața pentru a-și duce opera la bun sfârșit, toți oamenii tradiționali care s-au supus batjocorii, și marginalizării pentru a putea duce mai departe moștenirea, toți aceștia nu au făcut altceva decât să urmeze îndemnul Mântuitorului: Ia-ți crucea ta și urmează-mă!
Viața noastră este o cruce, pe care Dumnezeu ne-o dă ca să ne mântuim. Dacă fugim de ea, nu ne mântuim. Dacă ne-o ducem cu demnitate, ne mântuim, adică ne vom reunifica cu Dumenzeu. (…) Jertfa nu înseamnă final, jertfa înseamnă viața veșnică!”,a explicat Claudiu Târziu.
