Ieri, în imperiul răului de la Răsărit, de la Kremlin, a fost ucis Alexei Navalny, un revoluționar care nu voia nimic altceva decât să își vadă țara liberă.
Moartea lui Alexei Navalny, orchestrată de regimul brutal al lui Vladimir Putin, cu siguranță a întristat viețile tuturor rușilor care trăiesc sub teroarea constantă a unui sistem represiv, dictatorial. Dar a și scos la iveală ipocrizia unei clase conducătoare parca ruptă de realitate.
În stilul lor deja arhicunoscut, toți politicienii de la noi au ieșit ieri cu fel și fel de declarații siropoase pentru a-și arăta falsa simpatie față de soarta unui revoluționar adevărat, a unui adevărat luptător pentru drepturi și libertate. Luptătorii de tastatură din politichia românească au lucrat la foc continuu, compunând ode sinistre pentru un om care și-a dat viața, la propriu, pentru libertate, pentru principii de bază, un concept pe care elitele de astăzi par că nu îl mai înțeleg.
În realitatea dementă a lui Putin, moartea lui Alexei Navalny reprezintă o normalitate. Ancorat puternic în mentalitatea sovietică, președintele Rusiei își calca toți inamicii în picioare, își suprimă opoziția de la o zi la alta, elimină tot ceea ce acesta a identificat ca fiind indezirabil. Face toate aceste lucruri fară a se mai feri, având aparatul puterii de partea sa.
E simplu să arătăm cu degetul spre Rusia și să spunem că ceea ce se întâmplă acolo este abject, dar parcă e greu să admitem faptul că și sistemul nostru democratic alunecă, din ce în ce mai repede, spre o forma similară de totalitarism. Unul mai mascat, mai subtil, dar care folosește exact aceleași pârghii de control ca Rusia lui Putin.
Vedem cum și în Europa opoziția reala, mișcările populare susținute de oameni, nu de elite, este supusă unui amplu proces de denigrare, care are ca scop eliminarea acesteia. Partidele aflate la putere, adânc înrădăcinate în mecanismele de control, își elimină adversarii prin dezinformare, manipulare și frică, nemaitinand cont de procesul democratic.
Vedem cum și în Europa jurnaliști precum Julian Assange sunt ținuți în închisoare ca niste veritabili prizonieri politici, doar pentru că au îndrăznit să critice puterea. Închiși în niste celule mici, ținuți izolați de restul lumii, neavând nicio condamnare finală din partea unei instanțe de judecată.
Pe „extremistul” Alexey Navalny l-au omorât. Cine e următorul?
Vedem cum și în Europa politicieni care luptă pentru libertate, așa cum a făcut și Navalny, sunt hăituiți de autorități, cenzurați și denigrați de o bună parte a presei, etichetați drept „extremiști”. Totul pentru a le închide gura, pentru a-i face să dea înapoi, să nu mai continue pe drumul eliberării.
Tacticile barbare ale regimului rusesc, care elimină pas cu pas singura opoziție reală din țară, sunt acum copiate, la o scală mai redusă, de către o bună parte din elitele europene care își văd amenințate funcțiile. Și cu cât furia populară o să crească împotriva acestora, măsurile represive o să se intensifice și ele în mod egal.
Acum că s-au oprit toți din a-și arăta falsele simpatii pentru Alexei Navalny, e vremea să avem un moment de introspecție, să privim în oglindă, și să vedem că suntem doar la un pas distanță de a ajunge exact ca Rusia lui Putin. Dacă partidele aflate la putere vor reuși să elimine opoziția, să o scoată în afara jocului cum tot se vorbește în ultima vreme, țările noastre vor fi acaparate complet de un partid-stat care nu va răspunde decât în fața propriului interes.
Nu avem voie, indiferent de orice, să acceptam în anii în care trăim sisteme totalitare, dictatură, crime politice, schimbări de granițe, atittudini iredentiste, șoviniste, cenzură, eliminarea libertății cuvântului, libertății presei. Nu am luptat degeaba pentru libertatea noastră, doar pentru a ne lasă calcați în picioare acum.
Pe „extremistul” Navalny l-au omorât. Cine e următorul?
