De 10 ani, Klaus Iohannis a fost, cum s-ar spune pe românește, „turistul de serviciu”. Dar se pare că excursia sa prin cele mai înalte funcții ale statului nu se oprește aici. Ca în orice piesă de teatru absurd, Iohannis vrea să-și prelungească rolul. De data asta, vizează o nouă scenă: Senatul României.
În mod șocant, PSD și PNL, aceleași două partide care se bat cu pumnul în piept pentru popor, se grăbesc să-i ofere actualului președinte un scaun de senator, poate chiar președinte al Senatului. Și de ce nu? Poate că și un post de premier nu e chiar atât de improbabil. Iohannis, „turistul”, devine astfel „domnul senator”, sau poate „domnul premier”. Un alt rol pe care îl joacă la fel de fad și neimplicat ca cele de până acum.
Dar ce e mai trist în toată această mascaradă politică nu este doar setea sa de putere. Nu. Tragedia vine din partea celor care se apleacă cu slugărnicie în fața lui, modificând legi, renunțând la orice principiu sau firavă urmă de demnitate. Așa cum spune Marius Lulea, prim-vicepreședintele AUR: „Din două slugi nu poți face un domn!” – și are perfectă dreptate. PSD și PNL sunt doar extensii ale aceleiași umbre mari și grele care planează deasupra lor, umbra lui Iohannis.
Ceea ce vedem acum este un spectacol grotesc, în care actorii principali sunt niște politicieni cu o educație precară, care n-au reușit nimic prin forțe proprii. Au ajuns unde sunt prin funcții publice, prin combinații și, desigur, prin „prietenii” bine plasate. Când e vorba să schimbe ceva în favoarea lor, când trebuie să-și securizeze pensiile speciale sau să își mărească privilegiile, sunt extrem de eficienți. Dar când vine vorba de interesul național? Aici intervine tăcerea.
Iohannis își pregătește încă o dată „domnia”. Nu prin fapte, nu prin merite, ci prin slugile sale bine plătite de stat. Omul acesta a reușit să sfideze orice așteptare: un președinte de două mandate care nu a lăsat nimic în urma sa, dar care vrea acum să se mențină la putere.
Poate că am fi tentați să credem că românii nu mai pot fi păcăliți. Dar întrebarea care trebuie pusă este: de câte ori mai trebuie să vedem acest film prost, înainte să ne dăm seama că este, de fapt, o telenovelă de doi bani? De câte ori mai trebuie să vedem cum „turistul” devine „senator” și cum „slugile” devin și mai obediente?
Așa cum spunea cândva cineva: „Lăsați-i să se joace între ei”. Problema e că ei se joacă pe spinarea noastră, a cetățenilor. Se joacă cu viitorul nostru. Iohannis și slugile lui nu ne oferă decât un spectacol de prost gust, cu un final previzibil și amar.
