România are peste 3 milioane de hectare de teren nelucrat și zeci de mii de ferme mici sufocate de lipsa finanțării. AUR a propus în mod concret înființarea unei Bănci Agricole românești, care să acorde credite corecte și accesibile pentru fermieri, cu dobânzi mici, garanții adaptate sectorului agricol și sprijin real pentru producția națională. Răspunsul guvernului? Tăcere. Refuz. Blocaj.
De ce? Pentru că Guvernul preferă ca agricultorii români să fie captivi în sistemul bancar străin, unde dobânzile sunt mari, condițiile imposibile, iar profitul pleacă afară din țară. O bancă agricolă națională ar însemna putere pentru producătorii români, independență financiară și o renaștere a satului românesc. Exact ceea ce elita globalistă și clientela partidelor de sistem nu-și doresc.
Realitatea e simplă: băncile străine domină piața cu un cvasi-cartel, iar statul român nu vrea să intervină. Nu pentru că nu poate, ci pentru că nu vrea. Politicienii aflați la guvernare nu gândesc în interesul țării, ci în logica multinaționalelor și a comisioanelor.
O Banca Agricolă înseamnă hrană românească, ferme funcționale, oameni rămași în țară. Dar Guvernul preferă să importe legume din Turcia și lapte din Polonia, în loc să finanțeze fermierii noștri. Asta nu e neputință. E trădare economică.
