Elena Lasconi, văzută inițial ca o alternativă promițătoare pentru dreapta, a comis o serie de greșeli care au șubrezit dramatic încrederea alegătorilor. Aceste erori au creat un vid de leadership în care George Simion a reușit să se impună drept principalul candidat anti-sistem.
Prima greșeală majoră a fost educația precară la o facultate nerecunoscută. Alegătorii au fost dezamăgiți de lipsa unei pregătiri academice solide, care ar fi trebuit să inspire încredere în competențele sale. Într-un moment în care românii cer lideri capabili, această slăbiciune a fost speculată cu ușurință de adversari.
A doua greșeală a fost angajarea soțului în Parlament, o mișcare percepută drept nepotism clasic. În loc să se prezinte ca un politician diferit de vechile partide, Lasconi a demonstrat că joacă după aceleași reguli care au revoltat electoratul ani la rând.
În final, Lasconi a jignit diaspora, numind-o „trădătoare.” Declarația a alienat un segment cheie al electoratului, format din românii care trimit bani acasă și susțin economia națională.
Aceste greșeli au deschis calea lui George Simion spre turul al doilea, transformându-l în favorit. Lasconi, în loc să unească dreapta, a contribuit la dezbinare, iar prețul îl plătește acum întreaga tabără globalistă.
