AUR, surpriza alegerilor parlamentare din 6 decembrie, mi-a provocat un motiv de bucurie. Moderată, e drept, pentru că, nefiind un adept al rețelelor de socializare, nu știam nimic despre acest nou partid. Așteptam însă apariția unei astfel de formațiuni și, încă un motiv de bucurie, s-a confirmat ceea ce scriam în 2013: “Descotorosiți de imaginea burlescă pe care umbra lui Vadim Tudor a aruncat-o asupra acestei doctrine, tinerii care se răzvrătesc împotriva globalizării, împotriva unei Europe compusă din populații și nu din națiuni, vor putea să creeze un nou partid al patrioților români.”
Nu m-a mirat agresivitatea cu care au fost atacați cei care au îndrăznit să câștige 9% din voturile românilor prezenți la urne. De la Liviu Dragnea încoace nimeni nu a mai avut curajul să spună deschis că prioritatea în politică trebuie să fie românii și România. Patrioții au fost întotdeauna ostracizați. Mai ales elitele: pe Nichifor Crainic, Constantin Rădulescu-Motru și pe Lucian Blaga i-au dat afară din Academia Română comuniștii. Pe unii i-au băgat la pușcărie fără judecată. Dar atunci, în 1948, după război, exista o explicație: la conducerea României se aflau niște alogeni, veniți călare pe tancurile sovietice. Acum, când te uiți la televizor, vezi români repezindu-se cu aceeași agresivitate împotriva unor compatrioți. Din lăcomie, din prostie sau din ură pur și simplu.
Nicolae Manolescu a sărit printre primii, ca la un ordin, reușind să îl îndepărteze pe Sorin Lavric de la Uniunea Scriitorilor. Tocmai Manolescu, care l-a renegat pe legionarul de ta-su, numitul Apolzan, pentru un ciolan ce a devenit din an in an tot mai mare. Manolescu nu avea nevoie la Uniunea Scriitorilor de un colaborator și rival care să-i facă umbră, pentru că vrea să plece de la conducerea ei cu picioarele înainte.
UDMR-ul a fost cea care a scrâșnit imediat apoi din măsele. “Nu era nevoie de o astfel de formațiune în parlament…” Dar e nevoie de o asociație culturală șovină? Cum altfel se poate numi această formațiune care poartă doliu de Ziua Națională a țării în care locuiește? UDMR-ul are si alte motive să se teamă de umbra AUR-ului: în parlament reprezentanții maghiarilor se obișnuiseră să negocieze la sânge voturile de susținere a guvernelor de toate culorile. Împingeau pretențiile dincolo de cerințele reale ale minorității din Transilvania, doar pentru a avea satisfacția de a demonstra electoratului lor că își fac treaba pentru care au fost trimiși în parlament. Bravo lor! Parlamentarii AUR ar trebui să învețe de la ei arta negocierii și ar trebui să cunoască la fel de bine legile și cum pot fi ele folosite sau ocolite. Mai rar politicieni așa abili ca maghiarii din parlamentul României!
Dar nu numai politicienii se vor repezi să pună o ștampilă urâtă peste AUR ca să facă formațiunea “nefrecventabilă”, ci și mass-media. Vorba lui Goethe: “Întâi desfigurează-ți adversarul, iar apoi combate-l ca pe un monstru!” Agresivitatea jurnaliștilor de la Antena 3 m-a lăsat perplex. Adrian Ursu i-a supus unui veritabil interogatoriu, încercând să sugereze simpatiile legionare ale noii formațiuni. Creștinul Mihai Gâdea, care se lăuda cu tricolorul de Cartea Recordurilor, s-a repezit și el cu binecunoscuta-i obrăznicie să pună la punct invitații de la AUR. Dar de la Gâdea nu te poți aștepta la altceva; el este într-atat de pierdut în admirația pentru bani și celebritate, pentru americanisme în general, încât nu înțelege că iubitul lui CNN, de exemplu, nu mai are nicio legătură cu jurnalismul, ci a devenit trompeta unei ideologii pe care abia așteaptă USR-I și PLUS să o implementeze și la noi.
Cei mai mari dușmani ai AUR, în parlament și înafara lui, vor fi membrii acestei alianțe. Avea dreptate Emanuel Ungureanu când spunea, la Gâdea în emisiune, că ei nu sunt de stânga. Data viitoare, ca să-l pună sub tensiune și să-l facă să se bâlbâie, reprezentanții AUR trebuie să-l atace altfel: USR-I și PLUS, împreună cu “tătucul” lor de la Paris sau de la Berlin, nu sunt nici de dreapta nici de stânga, ci sunt propagandiștii globalismului, noul internaționalism, care însă nu este proletar, pentru că reprezintă interesele marilor corporații. Mulți dintre ei s-au “înarmat” cu instrumente pentru “zăpăcit” lumea trecând prin școlile lui George Soros, care le-a pus la dispoziție “nutrețul pentru proști”: creștinismul și biserica aparțin națiunilor “înapoiate”, progresul îl reprezintă cele care respectă drepturilor minorităților sexuale, de gen și alte asemenea etc. Abureală revărsată peste un potențial electorat care îi poate ajuta să câștige puterea așa cum au făcut-o bolșevicii în Rusia. Ceea ce vor nu are nicio legătură cu ideologia comunistă pentru că așa zișii “progresiști” de astăzi își doresc două clase: elitele superbogate și ceilalți, sclavii. În esență, propagandiștii lor vor să transforme poporul român într-o populație care să se alăture celorlalte din Europa.
Conducerea României de astăzi își imaginează că, dacă va slugării străinii, va avea și ea un loc printre “elite”. Dar sluga rămâne slugă și nu va găsi loc nici măcar la bucătăria stăpânilor. USR-iștii vor încerca să forțeze pentru a căpăta cât mai multă putere. Îi cred în stare să meargă până la anticipate sperând să obțină mai multe locuri în parlament. Principalul lor dușman sunt cei de la AUR care, de altfel, sunt singurii care le pot ține piept rămânând credibili în fața electoratului. USR-Iștii ca și aliații lor din PLUS sunt fără țară și fără credință, nu vorbesc bine o limbă străină, dar o uită pe a lor…
Poate România are nevoie în aceste vremuri de molimă de o mână militară ca să facă ordine și să mai descurajeze hoția. Întrebarea este pe cine slujește generalul Ciucă? Mai ține minte cui a jurat credință întâi? Poporului român sau lui Klaus Werner Iohannis? Iar dacă a uitat să-l întrebe pe proaspătul parlamentar de AUR generalul Mircea Chelaru că-i spune dumnealui. Jurământul militar nu s-a schimbat. Oricâte stele i-ar da Iohannis, istoria nu-l va ierta dacă își trădează poporul!
