„Sătulul nu-l crede pe flămând” spune proverbul. Adevărul incomod, ascuns în general de discursul triumfalist al mass mediei mainstream, este că, atât în România cât și în diaspora, sunt foarte mulți nemulțumiți, flămânzi, dezmoșteniți, „lăsați în urmă” de marșul european. Politicienii și jurnaliștii intonează în cor o unanimă „Cântare a Europei”, preferând să ignore milioanele de destine românești distruse în ultimii 31 de ani.
Milioane de români au căzut victimă privatizării frauduloase a mii de platforme industriale, rămânând fără locuri de muncă. Alte milioane, din mediul rural, cu ferme de subzistență de 1-2 hectare, au fost nevoiți să-și vândă minusculele proprietăți devenind proletari agricoli, fiind reduși la condiția de culegători de căpșuni și sparanghel pentru alții. Aceste milioane umplu autocarele ce merg zilnic spre și dinspre Europa, cu calele pline de cutii, pachete și baloturi. Badante, muncitori necalificați, lucrători agricoli zilieri sau sezonieri, este o lume modestă, simplă, care s-a adaptat cum a putut la o tranziție devenită mlaștină.
Satele României sunt populate azi de oameni ce nu-și găsesc locul într-o economie de piață disfuncțională. De unde să știe ei cum să se adapteze la monstruosul capitalism hibrid creat la noi sub ticăloasa conducere a unei nomenclaturi comuniste convertite în clasă politică „democratică”?
Acești oameni de la țară n-au avut șansa unei bune educații, dar sunt români și simt românește. La fel cei care au emigrat sau care fac naveta între România și Europa de vest ca să-și câștige o existență dificilă. Mulți dintre ei au văzut în A.U.R. o șansă, regăsindu-se în discursul său patriotic.
În general, cei ce au așteptat zadarnic o formațiune care să vorbească în numele valorilor românești au salutat apariția unui asemenea partid asumat naționalist. Căci de mulți ani discursul politic din România a glisat spre registrul european și globalist corect politic, componenta național(ist)ă dispărând complet. Noțiuni precum patrie, națiune, patriotism, românism au devenit jenante, nefrecventabile, cei ce le-ar fi invocat știind dinainte că vor fi acuzați de antieuropenism sau, mai rău, de neofascism (așa cum unii politologi repetă obsesiv despre AUR, fără o minimă argumentare).
Mai sunt, de asemenea, românii din Biserică, cei care au așteptat o formațiune care să-i reprezinte printr-o orientare politică explicit creștină. Mulți dintre aceștia au votat AUR, singurul partid cu un angajament neechivoc pentru valorile creștine, legate de tradiția noastră și de principiile bioeticii creștine. Au mai fost asemenea tentative (vezi PMP), dar poziția șovăielnică, amestecată cu concesii făcute globalismului și progresismului, n-a convins.
Personal m-am implicat în proiectul AUR deoarece m-am regăsit exact în aceste valori pe care le susține: națiunea, credința creștină, familia, libertatea de credință și de viață social-economică. Am găsit în AUR o familie în sensul unei comunități unite prin credință, patriotism și românism. Nimic care să justifice stupidele acuzații de neofascism sau extremism, ci doar niște oameni animați de patriotism și dorința de a vedea în România făcută dreptatea așteptată de 31 de ani.
Ce înseamnă această dreptate? Înseamnă de pildă redeschiderea dosarelor marilor privatizări frauduloase care au distrus industria românească, infracțiuni grave pentru care nimeni n-a fost condamnat. Înseamnă încetarea jafului din pădurile României. Încetarea jafului produs prin retrocedările frauduloase de proprietăți de multe milioane de euro. Înseamnă stoparea jafului perpetuat de mafiile sectoriale (energie, sănătate, transporturi și infrastructură etc.). Înseamnă o justiție cu adevărat funcțională și independentă, nu una folosită ca instrument de represiune politică. Înseamnă accesul tuturor copiilor la educație de calitate, și nu ca acum, când cei din mediul rural sunt grav defavorizați. Înseamnă accesul la un sistem de sănătate performant, nu ca acum când pacienții mor cu zile în spitale ale groazei în multe județe. Înseamnă dreptate economică, accesul la locuri de muncă bine plătite pentru români. Sub stupida lozincă „statul nu poate crea locuri de muncă, e treaba sectorului privat”, guverne succesive n-au vrut sau n-au știut să lanseze programe și politici publice care să stimuleze și să susțină crearea de locuri de muncă.
Unii politicieni fac o confuzie ce trebuie corectată: aspirația „justițiară”, dorința de dreptate, nu e nicidecum dorința exclusivă a „progresiștilor”. Dimpotrivă, sunt mulți români dornici de a se face dreptate, care se definesc identitar prin anti-progresism, credința creștină și naționalism „cuminte”.
Asocierea justițiarismului cu progresismul este un abuz, fiind lipsită de orice întemeiere sociologică, pe sondaje de opinie etc. Este ceea ce ar dori progresiștii să creadă opinia publică, acaparând o temă extrem de populară tocmai fiindcă mulți români sunt revoltați de furtul din România. Faptul că USR are lozinca „O Românie fără hoție” nu înseamnă că USR are vreun monopol pe această temă, ci doar că a știut să și-o adjudece.
Așadar doresc să mulțumesc tuturor celor care au votat AUR, inclusiv celor care ne-au votat pe noi, intelectualii din Biserică implicați în acest proiect politic. Tuturor le promit că nu vom dezamăgi și că vor avea în noi campioni ai tuturor cauzelor care ne preocupă: libertatea de cult, libertatea de activitate economică, redeschiderea școlilor, asanarea României de mafiile sectoriale și celelalte teme de mai sus, precum și altele pentru care așteptăm propuneri.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
de Andrei Dîrlău
